Locul din România unde condamnații la moarte erau aruncați de pe stânci. Ce se întâmpla în Deva, rămânea în Deva

de: Iulia Kelt
24 02. 2024

La poalele Cetății Deva, în județul Hunedoara, se întinde un loc plin de mister și legende întunecate care poartă numele „La Sfinți”.

Conform tradiției locale, acest loc aparte era, în mare parte, destinat condamnaților la moarte. Aceștia erau aruncați fără milă de pe stânci, ca mai apoi să se prăbușească în abisul adânc al prăpastiei.

O potecă relativ ascunsă, desprinsă din drumul spre cetate, ghidată doar de umbrele trecutului, îi poartă pe turiști către platoul marcat de o cruce improvizată din crengi.

Aici, în trecut, se înălțau statuete din piatră, poate în memoria celor căzuți în mod tragic pe pietrele din hău, însă nimeni nu poate ști cu adevărat asta.

Vezi și: Fecioara de oțel, cumplitul instrument de tortură al vremurilor de demult: cum mureau condamnații în chinuri grele

Cetatea Devei

Tot în trecut, se spune că exista, de asemenea, foișor ridicat în secolul XX pentru a păzi aceste statui, dar și acesta a dispărut, lăsând doar zidurile solide care înconjoară platoul, mărturii ale unei istorii tragice. Sub aceste ziduri se deschide prăpastia neagră din care, dacă ești atent, se mai aud și astăzi țipetele îngrozite ale celor condamnați la moarte.

Legenda spune că aici, sub cetate, era locul de execuție pentru cei condamnați. Documentele istorice păstrate povestesc despre execuții brutale, unde condamnații erau împinși în gol unul câte unul, ajungând „praf și pulbere”.

Astăzi, atmosfera lugubră persistă, amplificată de liniștea apăsătoare a pădurii și de panorama orașului Deva, ce se întinde la poalele cetății.

Vezi și: Zece melodii pe care CIA le-a folosit ca să tortureze prizonierii. Ce alte tehnici folosea agenția

Cetatea Devei

Chiar dacă dovezile concrete sunt rare, „La Sfinți” rămâne un loc cu o istorie tulburătoare, care amintește de fragilitatea vieții și de importanța justiției și compasiunii într-o lume brutală.

„Într-o zi fură executaţi 20. Duşi în dosul cetăţii, lângă drumul duce spre Dobra, unul câte unul trebuiră să îngenuncheze în faţa puţului săpat pentru aceasta, însoţit doar de un Tatăl nostru al preoţilor, să-şi plece paloşului capul.

Capul tăiat se rostogolea de la sine, trupul i-l împingea călăul în şanţ, unde au fost apoi acoperiţi. În ziua următoare fură duşi alţi 14, decapitaţi şi îngropaţi în acelaşi chip, aproape de cei dinainte”, arătau documentele citate de istoricul David Prodan, potrivit Adevărul.ro.

Vezi și: Mulți români folosesc expresia, dar puțini îi știu originile. Ce este „picătura chinezească”, de fapt VIDEO